curnacchia s.f.
0.1 cornacha, curnachia; f cornacchia, curnacha.
0.2 Lat. parlato *cornaculam (DELI2 s.v. cornacchia).
0.4
0.5

0.8 AScobar: curnacha.
Valla: cornacchia.
0.8 BDel Bono: curnacchia.
Vinci: ø.
Pasqualino: cornacchia, curnacchia.
Mortillaro: cornacchia.
Biundi: ø.
Traina: cornacchia, curnacchia.
Macaluso Storaci: curnacchia.
VS: curnacchia1, curnaccia.
0.8 CTLIO: cornacchia.
0.9 Salvatore Cammisuli 24.01.2025.
ISSN 2975-111X
1 [Zool.] Cornacchia.

[1] Gl DeclarusXIVM - Angelo Senisio, Declarus, 68r, pag. 54.5: Coronis dis vel Coronides dis... avis, que dicitur curnachia.

[2] Gl DeclarusXIVM - Angelo Senisio, Declarus, 68r, pag. 54.12: Cornix etiam dicitur avis nigra, que dicitur curnachia, et est feminini generis.

[3] ThesaurusXVR - Thesaurus pauperum, 157.18, pag. 85.22: Experimentum polagre. [[...]] Item l'artenco diretro la cornacha, portato, sana la pulagra di lu pedi drictu et vali similimenti ad tucti li artetiki et siatiki.

[4] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 87b: curnacha auchellu cornix.

[5] Gl f VallaXVIG (1500-1522) - Voc., pag. 51: cornacchia, haec cornix, -cis, Virg. "saepe sinistra cava praedixit ab ilice cornix".