0.1 | cornacha, curnachia; f cornacchia, curnacha. |
0.2 | Lat. parlato *cornaculam (DELI2 s.v. cornacchia). |
0.4 |
0.5 |
|
0.7 | 1 [Zool.] Cornacchia. |
0.8 A | Scobar: curnacha. Valla: cornacchia. |
0.8 B | Del Bono: curnacchia. Vinci: ø. Pasqualino: cornacchia, curnacchia. Mortillaro: cornacchia. Biundi: ø. Traina: cornacchia, curnacchia. Macaluso Storaci: curnacchia. VS: curnacchia1, curnaccia. |
0.8 C | TLIO: cornacchia. |
0.9 |
Salvatore Cammisuli 24.01.2025. ISSN 2975-111X |
[1] Gl DeclarusXIVM - Angelo Senisio, Declarus, 68r, pag. 54.5: Coronis dis vel Coronides dis... avis, que dicitur curnachia.
[2] Gl DeclarusXIVM - Angelo Senisio, Declarus, 68r, pag. 54.12: Cornix etiam dicitur avis nigra, que dicitur curnachia, et est feminini generis.
[3] ThesaurusXVR - Thesaurus pauperum, 157.18, pag. 85.22: Experimentum polagre. [[...]] Item l'artenco diretro la cornacha, portato, sana la pulagra di lu pedi drictu et vali similimenti ad tucti li artetiki et siatiki.
[4] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 87b: curnacha auchellu cornix.
[5] Gl f VallaXVIG (1500-1522) - Voc., pag. 51: cornacchia, haec cornix, -cis, Virg. "saepe sinistra cava praedixit ab ilice cornix".