cherru2 s.m.
0.1 cherru.
0.2 Lat. cerrum (LEI s.v. cerrus).
0.4 Att. nel corpus solo in ThesaurusXVR - Thesaurus pauperum.
0.5

0.8 AScobar: cherruchierru.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: ø.
Vinci: cerru.
Pasqualino: cerru.
Mortillaro: cerru.
Biundi: ø.
Traina: ø.
Macaluso Storaci: ø.
VS: cerru2.
0.8 CTLIO: cerro2.
0.9 Roberta Romeo 10.06.2023.
ISSN 2975-111X
1 [Bot.] Specie di quercia; cerro.

[1] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 69a: cherru arburu cerrus.

[Con rif. all'impiego officinale della cenere ricavata dalla sua corteccia].

[2] ThesaurusXVR - Thesaurus pauperum, 69.1, pag. 59.4: A fari l'acqua contra li purrecti, singi et caloni <in>  omni locu. Pigla alumi di fecza et sali pistatu et salanitru et chinniri di cherru, tantu di di l'unu quantu di l'autru, et mittichi unu pocu di cauchi viva et li supradicti cosi mecti dintra unu pingnatu cum lixia et cum li chinniri di lu cherru et unu pocu di achitu finu et falli bugliri insembla...