spallatura s.f.
0.1 ispalatura, spallatura, spallaturi.
0.2 Da spalla.
0.4 Cit. tutti i testi.
0.5

0.8 AScobar: ø.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: ø.
Vinci: ø.
Pasqualino: ø.
Mortillaro: ø.
Biundi: ø.
Traina: ø.
Macaluso Storaci: ø.
VS: ø.
0.8 CTLIO: spallatura.
0.9 Giuseppe ZappalĂ  28.03.2024.
ISSN 2975-111X
1 [Vet.] [Masc.] Tumefazione callosa che si forma sul dorso del cavallo, in corrispondenza del garrese.

[1] MascalciaCrSpXIVP - Tratt. di mascalcia, ms. CrSp, volg. Ruffo, Di li spallaturi. Cap. XXIII, pag. 591.9: Di li spallaturi. Cap. XXIII. Esti una altra infirmitati oi lesiuni, la quali infirmitati aveni supra lu garresi e dà inflaciuni supra li spalli di lu cavallu, fachenduli una callusitati di carni di supra li spalli di lu dossu; superchia la inflaciuni si multu chi stachi et aveni pir eperaciuni, come è dictu, di sella. E kista infirmitati è dicta mali di spalla<tu>ri, pirkì di supra li spalli aveni e da locu richippi lu nomu.

[2] MascalciaCrSpXIVP - Tratt. di mascalcia, ms. CrSp, volg. Ruffo, Remediu, pag. 591.18: Dicu ki si li spallaturi sunu duri, mollificali cun lu bonaviscu e cun frundi di cauli pistati cun la assungia di lu porcu vecchia; mittichila susu, oi la herba blanca, la vitriola, e la blanca ursina miscati e pistati cun la dicta assunzia, e cocta poi in la pignata e misa supra li spallaturi a mollificari.

[3] MascalciaR1XVF - Tratt. di mascalcia, ms. Ricc., volg. Ruffo e Ierocle, [II.1] La ispalatura .j: La ispalatura .j. [Di] La spallatura advieni oy per calchi forti oy per stramazari in vacanti.

[4] MascalciaR1XVF - Tratt. di mascalcia, ms. Ricc., volg. Ruffo e Ierocle, [II.1] La ispalatura .j.-2: Fali una stillecta in la spalla sucta lu mali iiij digita [[...]] facti unplastru caldu quantu si poti sustiniri, sia misu et inplastatu sopra la spallatura, ki lighi et ritengna solda la ispalla fini ki solda beni, et poy micti di supra stuppa assay minuta taglata.