vòmmara s.f.
0.1 bommara, vomara, vomare, vomari, vomera, vommara, vommari; f bomara, vommira.
0.2 Lat. vomerem (DELI2 s.v. vomere).
0.4
0.5

0.8 AScobar: bomara, vomara, vommira.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: vommara.
Vinci: vombara.
Pasqualino: vommara.
Mortillaro: vòmmara.
Biundi: vommara.
Traina: vommara.
Macaluso Storaci: vòmmara.
VS: gòmbara, gòmbira, gòmmara, gòmmira, gòmmira, òmbara, ombra2, òmmara, òmmira1, ommra, òmmura, ùmmara, uòmira, uòmmira, uòmmura, vòmara, vòmbara, vombra, vòmbula, vòmmaravòmmira, vòmmravòmmura, vuòmmura.
0.8 CTLIO: vòmere1.
0.9 Alessandra Sciuto 29.12.2024.
ISSN 2975-111X
1 [Agr.] Parte dell'aratro costituita da una pesante lama di ferro per fendere orizzontalmente, sollevare e rivoltare le zolle; vomere.

[1] Gl DeclarusXIVM - Angelo Senisio, Declarus, 168r, pag. 141.29: Massa sse apud Hebreos grave pondus est, et proprie illud pondus ferri, quod subigit terram, quod dicitur vomera.

[2] Gl DeclarusXIVM - Angelo Senisio, Declarus, 317v, pag. 141.32: Vomes eris... ferrum illud vel massa, que infigitur dentali, quia facit vomere terram, qui dicitur vomera.

[3] CaternuXIVR - Angelo Senisio, Caternu, pag. 47.5: Misimu boi xij in lu comuni ad prezu di unc. xij, et dunanduli una nostra sumera in lu comuni per tr. xxij g. vj et danduli tanti stigli in la massaria ki foru prizati unc. j tr. v, zo su vommari tri boni, accatandundi una sua et danduli dui altri vommari per ferru ructu et virrina una grossa...

[4] Bresc/2014 (333) - 1436 Inventario, pag. 928.21: picuni quatuor, vomara una vetus, tina una de mandra.

[5] Bresc/2014 (436) - 1450 Inventario, pag. 1245.7: Item zapponus unus. Item cardi duo. Item jarra una vacua. Item una bommara.

[6] Bresc/2014 (511) - 1459 Inventario, pag. 1560.35: Item una vomera.

[7] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 48a: bomara vomis.

[8] Gl F ScobarXVIL (1519) - Voc. bilingue, pag. 310a: vommira vomis, vomer.