curba s.f.
0.1 curba.
0.2 Da curvo (DEI s.v. curba). || Cfr. lat. mediev. curba in Giordano Ruffo, De med. equor., 35.
0.4 Cit. tutti i testi.
0.5

0.8 AScobar: ø.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: ø.
Vinci: ø.
Pasqualino: ø.
Mortillaro: ø.
Biundi: ø.
Traina: ø.
Macaluso Storaci: ø.
VS: ø.
0.8 CTLIO: curba2.
0.9 Salvatore Arcidiacono 31.03.2023.
ISSN 2975-111X
1 [Vet.] [Masc.] Infermità del cavallo caratterizzata da una tumefazione in corrispondenza del garretto; corba.

[1] MascalciaCrSpXIVP - Tratt. di mascalcia, ms. CrSp, volg. Ruffo, Di lu mali di la curuna. Cap. XXXIIIII, pag. 596.12: e pir lu troppu carricu lu nervu è bisognu ki diventi curtu, e pirzò kista infirmitati è dicta curba pir la sua operaciuni.

[2] MascalciaCrSpXIVP - Tratt. di mascalcia, ms. CrSp, volg. Ruffo, Di la spinella oi skinella. Cap. XXXV, pag. 596.31: la quali infirmitati simiglantimenti aveni a lu cavallu comu fa lu mali di la curba ki di supra dicta è; kista infirmitati è dicta vulgaramenti spinella oi skinella.

[3] MascalciaR1XVF - Tratt. di mascalcia, ms. Ricc., volg. Ruffo e Ierocle, [II.8] La curba .vi<i>j.-1: La curba si fachi supra lu garrectu et fachi duluri in lu nervu grandi, perkì si ndi unfla et adveni, comu è dictu di supra, di li supraossa, et è dicta curba...

[4] MascalciaR2XVF - Tratt. di mascalcia, ms. Ricc., volg. Ruffo, [Rubrica]-79: lxxix Di la curba ki si fa a lu garrectu darreri.