crivellu s.m.
0.1 crivellu, crivielli; f crivello.
0.2 Lat. tardo cribellum (VSES s.v. crivu [criveḍḍu]).
0.4 Cit. tutte le occorrenze.
0.5

0.8 AScobar: ø.
Valla: crivello.
0.8 BDel Bono: ø.
Vinci: ø.
Pasqualino: criveddu.
Mortillaro: crivedducrividdu.
Biundi: crivedducrividdu.
Traina: criveddu, crividdu.
Macaluso Storaci: criveddu.
VS: criveḍḍu1, crivellu, criviḍḍu, crivieḍḍu1.
0.8 CTLIO: crivello.
0.9 Alessandra Sciuto 13.06.2025.
ISSN 2975-111X
1 [Utens.] Utensile usato per setacciare; crivello.

[1] ThesaurusXVR - Thesaurus pauperum, 8.6., pag. 17.7: Item pigla la radicata di lu cucummarii salvaiu, siccatu, pistatu et poi passatu per crivellu e miscatu cu aqua et poi ti lava la fachi cu altra aqua frida da capu e quistu voli continuari a fari per tri iorni et livirà omni ruge et omni mali de la fachi.

[2] Biondi/2000 (4) - 1476 Inventario, pag. 103.10: Item certi crivielli cannistri murtaru di petra pignati tarì I grana V.

[3] Gl F VallaXVIG (1500-1522) - Voc., pag. 53: crivo sive crivello, haec vannus -ni.