scurchatu agg.
0.1 iscurchati, scurchati.
0.2 V. scurchari.
0.4 Cit. tutte le occorrenze.
0.5

0.8 AScobar: ø.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: scurciatu.
Vinci: ø.
Pasqualino: scurciatu.
Mortillaro: scurciatu.
Biundi: scurciatu.
Traina: scurciatu.
Macaluso Storaci: scurciatu.
VS: scurciatu.
0.8 CTLIO: scorzato.
0.9 Alessandra Sciuto 01.09.2024.
ISSN 2975-111X
1 Privato della pelle; scorticato.

[1] EneasXIVF - Angilu di Capua, Istoria di Eneas, ms. A, [SEXTU LIBRU], pag. 114.1: In mezu di kissi vidi Deiphebus, lu figlu ki fu di lu re Priamu di Troya, lu quali poy di la morti di Paris havia prisu ad Elena per mugleri; et vidilu ki avia taglati li manu, lu nasu et li aurichi; ancora avia scurchati li templi, per ki Eneas pagurusu appena lu pocti canuxiri.

2 Privato della buccia; sbucciato.

[1] MascalciaMXVDC - Tratt. di mascalcia, ms. Marc., volg. Ruffo, [13.] ·xiij· Contra unxacioni di cugluni.-6: A zo vali lu inplastu fattu a la cugla di li favi iscurchati et cotti cun sunza di porcu masculu frisca.