muxaru s.m.
0.1 muxaru.
0.2 Ar. manšar o minšar (Pellegrini 1972: 167).
0.4 Att. unica.
0.5

0.6 NAtt. già in un doc. lat. del 1294 («voltam kaleli pro mussarum»): cfr. Caracausi (1983: 300).
0.8 AScobar: ø.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: ø.
Vinci: ø.
Pasqualino: ø.
Mortillaro: ø.
Biundi: ø.
Traina: musciaru.
Macaluso Storaci: ø.
VS: musciarumusciarru.
0.8 CTLIO: musciaru.
0.9 Laura Ingallinella 01.09.2023.
ISSN 2975-111X
1 Graticcio di canne su cui si pone a essiccare la frutta (nell'unico es., i fichi).

[1] Gl DeclarusXIVM - Angelo Senisio, Declarus, 198r, pag. 92.2: Palata te... massa ficorum, aue de recentibus ficubus conpingi solet, vel quod nos dicimus vulgare muxaru, ubi siccantur vel conprimuntur ficus ut conponantur, vel dicitur palata trica ficuum.