cupuni s.m.
0.1 cupune.
0.2 Dal lat. cupam ‘tina’ (DEI s.v. calcone).
0.4 Att. unica.
0.5

0.8 AScobar: ø.
Valla: ø.
0.8 BDel Bono: cuppuni.
Vinci: ø.
Pasqualino: cupuni.
Mortillaro: cupuni.
Biundi: cupuni.
Traina: cupuni.
Macaluso Storaci: cupuni.
VS: ccuppuni, cupuni1.
0.8 CTLIO: cupuni.
0.9 Rossella Mosti 28.09.2021.
ISSN 2975-111X
1 Coperchio che chiude la botte.

[1] DialaguXIVS - Iohanni Campulu, Libru de lu Dialagu de sanctu Gregoriu, SECUNDU LIBRU, pag. 67.12: Standu in orationi sanctu Benedictu, la bucti sì se acommenczau ad implere de oglu, e tantu, kj lu oglu crischendu, si levava lu cupune da supra, e crissìa tantu lu oglu, ki spandia in terra...